Andreea Măcelaru Șofron

Despre Andreea Măcelaru Șofron

Andreea Măcelaru Șofron este actriță română de teatru și film, născută pe 27 februarie 1971 la Timișoara. A absolvit Universitatea Naționale de Teatru și Film în 1993 și tot în același an a avut primul rol în filmul Invisible: The Chronicles of Benjamin Knight.

Fiică de actori, Andreea Măcelaru Şofron îşi dorea iniţial o carieră în domeniul limbilor străine. Dar destinul şi-a spus cuvântul şi astfel a ajuns tot în teatru, de care a prins mare drag, din primul an de studenţie.

Copil crescut de bunici, ea a primit, aşa cum însăşi afirma, o educaţie de pension. „Am fost la pian, am fost la balet, am fost la germană, în corul de copii al Radiodifuziunii… Aveam un regim foarte strict […]” Astfel, pe lângă dezvoltarea aptitudinilor, ea s-a obişnuit de foarte devreme cu disciplina şi rigoarea, cu munca serioasă, fapt ce i-a fost de mare ajutor în viaţa profesională.

Actriţa cu chip de zână este modestia întruchipată. Păstrează undeva, adânc în suflet, acea puritate a copilăriei, care o ajută să-şi păstreze prospeţimea şi frumuseţea. Crede în prietenie, în dragoste la prima vedere, în pacea lumii. Dincolo de acestă aparentă fragilitate, este, însă, o femeie puternică.

Parcursul său profesional este legat de Teatrul Nottara încă din anul III de facultate, în 1992, când a debutat în spectacolul Şantaj de Ludmila Razumovskaia, în regia lui Dominic Dembinski. De la profesorul său, Alexandru Repan, cu care a colaborat foarte mult şi după ce a ieşit de pe băncile şcolii, a deprins o luciditate a jocului şi puterea de a-şi doza sensibilitatea cu maximă precizie, pentru a obţine un efect surprinzător.

În studenţie a fost extrem de apreciată pentru Miranda din Furtuna lui William Shakespeare (la Teatrul Româno-American), partitură susţinută chiar în limba engleză. Apoi, de-a lungul timpului, a jucat pe scena Teatrului Nottara în spectacole precum: Puricele de Georges Feydeau (1993), Cerere în căsătorie de N.V. Gogol (1997), Viforul de Barbu Ştefănescu Delavrancea (1998), Opera de trei parale de Bertolt Brecht (2009), Titanic Vals de Tudor Muşatescu (2009), Maria Callas – La Divina după Terrence McNally (2012) şi Mult zgomot pentru nimic de William Shakespeare (2013). A lucrat cu regizori importanţi ca: Alexandru Darie, Dinu Cernescu, Gelu Colceag, Radu Gabrea, Diana Lupescu.

Aerul candid şi ţinuta aristocratică au adus-o în postura de ingenuă sau în aceea de doamnă din înalta societate. Dar în interiorul ei clocoteşte o eferverscenţă creatoare, o mare „poftă de a lupta cu personaje cât mai diverse, de a le scormoni cu entuziasm şi minuţiozitate până în ultimul cotlon”, după cum a menţionat într-un interviu.

Nici lumea filmului nu-i este străină Andreei Măcelaru Şofron. După un debut în 1995, în cunoscutul Asfalt tango, al lui Nae Caranfil, a apărut în Amen, în regia lui Costa Gavras (2002) şi, mai apoi, în rolul Principesei Maria, din producţia lui Sergiu Nicolaescu, Carol I (2009). În televiziune a prezentat emisiuni de divertisment şi s-a făcut cunoscută în serialele Vocea inimii (2006)  şi Nimeni nu-i perfect (2008).

În stagiunea curentă o regăsim la Teatrul Nottara pe afişele spectacolelor: Maria Callas – La Divina după Terrence McNally (în regia lui Radu Gabrea), Mult zgomot pentru nimic de William Shakespeare (regia: Diana Lupescu) Titanic Vals de Tudor Muşatescu (montarea lui Dinu Cernescu) şi în Rapsodie-n roz, după Eric-Emmanuel Schmitt, o creaţie scenică mai recentă, în care apare alături de Alexandru Repan, el însuṣi interpret şi regizor. De asemenea colaborează cu Centrul Cultural pentru UNESCO Nicolae Bălcescu în comedia romantică Nimeni nu-i perfect, de Simon Williams, în regia lui Radu Beligan.

Mădălina Negrea