Petre Bokor

Despre Petre Bokor

Pe 26 aprilie 2014, regizorul şi autorul Petre Bokor a pornit spre alte lumi, lăsând în urmă oameni dragi, care îl vor păstra pentru totdeauna în inimile lor.

Coleg şi prieten preţuit, Petre Bokor va rămâne în amintirea noastră, atât prin realizările  profesionale şi artistice, cât şi prin personalitatea sa caldă – un regizor delicat în lucrul cu actorii, un profesionist perseverent, cu o inteligenţă remarcabilă, un artist cu o tandră pasiune pentru comedie, un om diplomat, cu un dezvoltat simţ al umorului. A iubit literatura, filmul şi teatrul. A fost creator în toate aceste domenii şi a împărtăşit din cunoştinţele sale în calitate de profesor de teatru în Edmonton, Canada. Nu a încetat nici o clipă să se dedice publicului şi oamenilor de teatru.

Deşi stabilit în urmă cu mulţi ani în Canada, nu a fost niciodată cu adevărat departe de ţară, profitând de orice prilej să revină în România, pentru a lucra împreună cu artiştii din ţară. În urma unor astfel de colaborări s-au născut spectacole de succes pe scenele teatrelor din Bucureşti, cum ar fi: Leul în iarnă de James Goldman (2001, Teatrul Naţional I.L. Caragiale), Cumetrele de Michel Tremblay (1994, Teatrul Odeon), A fi sau ce va fi… de Lyle Victor Albert (Teatrul Metropolis), Nebunia regelui George de Alan Bennett (Teatrul L.S. Bulandra), Vrăjitorul din Oz, după basmul lui L. Frank Baum (Teatrul Excelsior).

De Teatrul Nottara l-a legat o prietenie îndelungată, un ataşament generos ce l-a determinat adesea să revină. Aici, a realizat montări memorabile, precum: Scandal la operă! de Ken Ludwig, Ultimul Don Juan de Neil Simon, 39 de trepte după un film de Alfred Hitchcock – producţii care bucură şi în prezent publicul -, Blues de Arthur Miller (2008), Război şi pace adaptare după romanul lui Lev Tolstoi (2003), Miresele căpitanului de Larry Gelbart (2002) sau Operele complet prescuratate ale lui WLM ŞXPR de J. Borgeson, A. Long şi D. Singer (2001) – un spectacol care şi-a atras succesul, poate şi datorită aurei de fantezie pe care Petre Bokor a aprins-o în jurul celor trei actori apropiaţi sufletului său: Mircea Diaconu, Emil Hossu şi Constantin Cotimanis, Două femei celebre (“Conferinţă la nivel înalt”) de M. Donald şi R. David (1996).

Dintre montările sale în teatrele din ţară, amintim: Linişte în culise! de Michael Frayn (2008, Teatrul Maghiar de Stat, Cluj), Cyrano de Buffalo de Ken Ludwig (2007, Teatrul Naţional Mihai Eminescu, Timişoara), Aţi auzit ce s-a întâmplat în drum spre forum? de Plaut  (2006, Teatrul Naţional Târgu Mureş), Cumetrele de Michel Tremblay (2001, Teatrul Naţional Marin Sorescu, Craiova), Jack şi femeile lui de Neil Simon (Teatrul Sică Alexandrescu, Braşov).

Petre Bokor a scris: Tumbe în plină stradă (schiţe, 1971); Opriţi secolul, cobor! (umoristice, 1974); Micii mei toreadori (schiţe, 1979); Toma Caragiu (1982); Carte despre Toma Caragiu (1996); Pe cuvânt de cineast (schiţe, 1995); Planeta Silvestru (1998); Ieşirea la pagina 2681 (2000) şi  a semnat regia unor filme ca: Tufă de Veneţia şi Apa ca un bivol negru – documentar pe l-a lucrat alături de prietenii săi: Mircea Veroiu, Dan Piţa, Andrei Cătălin Băleanu şi Youssouff Aidaby.

Teatrul românesc a mai pierdut un artist. Teatrul „Nottara” a pierdut şi un mare prieten. Petre Bokor rămâne, pentru noi, acel regizor care a ştiut să ne propună texte de mare succes, să facă distribuţii impecabile şi spectacole care s-au jucat sau se joacă ani de zile cu casa închisă. Atmosfera, la repetiţiile sale, era în armonie cu întreaga sa fiinţă, plină de umor, de tandreţe, de entuziasm.   (Marinela Ţepuş)

Irina Zlotea