Alinare strămoşească

Descrierea spectacolului

Considerată inițial pierdută, piesa lui Tamási Áron a fost adusă în atenția publicului abia în anii ’70, nedumerind deseori creatorii de teatru și publicul deopotrivă, întrucât Tamási a dezvăluit de timpuriu potențialul dramaturgiei maghiare moderne în Alinare strămoșească, atmosfera și mesajul putând fi comparate cu a unor opere importante ale literaturii universale, cum ar fi Nunta de sânge sau Yermas de Federico García Lorca. Cu toate acestea, demersul lui Tamási este unic în dramaturgia maghiară, această tendință nereușind până în prezent să se dezvolte. De aceea, pentru creatori și public este dificilă raportarea la această operă bazată pe tradiții populare secuiești, care evocă atmosfera de cult a vechilor ritualuri păgâne.
 

Intriga începe cu moartea lui Ambrus Csorja, a cărui ultimă dorință este să fie ars de fratele său. Ádám îi îndeplinește dorința, dar acest act neobișnuit îl face suspect de fratricid, fapt pentru care este încarcerat. Bence Gálfi îl ajută să evadeze din închisoare, dar când află că amândoi sunt îndrăgostiți de aceeași fată, Jula Kispál, Gálfi îl ucide pe Csorja. Morțile fraților secui Csorja se succed, dar prezentarea tragediei lor transcende firul acțiunii, întrucât Tamási se folosește de poveste pentru a căuta răspunsuri la întrebări precum conflictul dintre tradiție și viața de zi cu zi, credință și apartenență, armonie și haos, dar și modul în care tradițiile străvechi se raportează la relația armonioasă dintre om și natură și consecințele abandonării acestei relații.