Are reputaţia unui regizor care face alegeri extrem de inspirate-multe dintre spectacolele sale sunt modele de longevitate-, fiindcă adaptează şi deconstruieşte realităţi ficţionale care o atrag până când ajunge la acea ambianţă enigmatică aflată la răscrucea dintre realism şi metaforă. Iubeşte emoţia, metamorfoza ei şi are credinţa, zdruncinată uneori, că teatrul mai are încă forţa să transforme clipa în veşnicie.(Cristina Rădulescu-secretar literar)

25 de ani

„Douăzeci şi cinci de ani. Aceasta e vârsta eroului lui Martin Page, Antoine, un rebel politicos, un revoltat de bibliotecă, neadaptat lumii actuale, în care a avut ghinionul sa se nască, ataşat unor valori culturale şi morale de tradiţie, atât de ignorate, de reformate şi renovate de contemporanii sai, încât el pare desuet, bizar, de mâna a doua…Aşa cum albatrosul lui Baudelaire e împiedicat să meargă de către aripile sale imense, adaptate unui zbor măreţ, Antoine e împiedicat să trăiască şi să se bucure de viaţa de către marea lui inteligenţă. In cazul său însă inteligenţa e sinonimă unei combinaţii de bun-simţ, educaţie temeinică, solidaritate cu cei defavorizaţi, compasiune faţă de semeni, sinceritate în pareri şi sentimente. Aceeaşi combinaţie, la un personaj înrudit cu el, americanul Forrrest Gump, se numea de-a dreptul tâmpenie.Dar în plus faţă de acesta, Antoine mai are şi o cultură uriaşă, atipică tineretului de vârsta sa, atipică întregii lumi contemporane, aservită de cultura Coca-Cola. Aşadar Antoine, înzestrat cu asemenea bagaj, nu poate fi decat nefericit în lumea celor mulţi, lumea senina, impermeabilă la profunzime şi imperturbabilă în siguranţa raţionamentelor confortabile şi a banilor mulţi, lumea fericită a celor stupizi.

Intelectuali inadaptaţi, revoltaţi învinşi de sisteme sociale fără scrupule, gânditori fervenţi şi chinuiţi de propriul geniu s-au mai văzut, e plină literatura! Insă felul în care alege Antoine să-şi rezolve problema este cel care dă originalitate şi savoare comică acestei satire de o stranie atrocitate suavă, de o cruzime diafană si spumoasă, un foarte amănunţit şi spiritual rechizitoriu tandru.

Douăzeci şi cinci de ani. Atâţia ani de viaţă are personajul acestei piese şi, printr-o ciudată coincidenţă, vârsta eroului meu coincide cu vârsta mea teatrală. După un sfert de secol de activitate artistică, uite că mă abţin de la orice bilanţ. Imi amintesc că am debutat în anul în care în Romania a avut loc ceea ce s-a numit apoi Revoluţia Română.Şi ca tot ceea ce s-a petrecut ulterior în societate s-a răsfrânt şi asupra artei teatrale. Tocmai de aceea evit orice bilanţ.Nu de alta, dar mă tem să nu cumva să ajung la o concluzie despre întreaga mea activitate de până acum, precum cea a lui Antoine despre întreaga lui viaţă: Sufăr de depresie de douăzeci şi cinci de ani“.

Bilete la Cum am devenit stupid

Momentan nu sunt reprezentații programate.