Femeia mării

„Ellida mea este în viață astăzi, o întâlnesc adesea în diferite orașe și țări în care călătoresc. (…) Această Ellida se află într-o stare de schimbare titanică, de la cea „ea însăși” de astăzi la cea „nu ea însăși” de mâine. Așa cum se întâmplă cu reflecția unei figuri în apă, când vântul spulberă apa, reflecția tremură și își schimbă proporțiile, nu mai este aceeași cu originalul. (…) Această Ellida știe despre Kolima și Auschwitz, știe că Dumnezeu „a plecat” și se pregătește pentru „călătoria”, „zborul”, „emigrarea”, „fuga” de lângă noi toți spre acel undeva, despre care Sonia din „Unchiul Vania” al lui Cehov spunea că ,,…vezi îngerii, vezi raiul strălucind ca o bijuterie”.

(Andriy Zholdak, Ellida mea trăiește în secolul al XXI-lea! / extras din caietul program al spectacolului)