Il Barbiere Di Siviglia
Durată: | 3h |
Regia: | Regia Emese Szabó |
Autor: | Autor Gioacchino A. Rossini |
Descrierea spectacolului
Cu participarea corului de bărbați al orchestrei Operei Maghiare din Cluj
„Opera noastră vă prezintă Bărbierul din Sevilla, aceasta fiind ultima premieră din acest sezon. Așa cum Rossini însuși mărturisea, a scris această operă în aproximativ două săptămâni. Premiera din 1816 a operei a fost un eșec total datorită scandalului iscat, dar ulterior opera a avut un succes răsunător, fiind opera cea mai cunoscută a lui Rossini și interpretată cel mai frecvent. Personajele și elementele tipice ale commedia dell’arte sunt prezente în această operă, care are o acțiune plină de schimbări de situație și intrigi captivante. La prima vedere motivul principal al povestirii este iubirea supremă, dar în realitate banii reprezintă forța care dă impuls tuturor sentimentelor. Probabil că tocmai acest fapt asigură actualitatea permanentă a operei. Compozitorul și textierul abordează subiecte clasice ale operei bufe prin care arată adevăratele intenții, ascunse sub vălul iubirii supreme și al dorinței de căsnicie, respectiv ilustrează cine, când și cu ce poate fi mituit.
Nu este un spectacol de operă în sensul clasic: prin abordarea modernă materialul muzical este accentuat comparativ cu acțiunea lineara, reorganizând astfel interpretarea scenică clasică. În timp ce în cazul acesteia din urmă orchestra și dirijorul, respectiv spectatorul sunt clar delimitați de spațiul scenic, la Bărbierul nostru din Sevilla atât orchestra, cât și spectatorul fac parte integrantă a spectacolului. Acțiunea se petrece nu doar pe scenă, ci și printre spectatori: spațiul de interpretare este extins și spectatorul se transformă din observator în participant la acțiune, fiind poate chiar și complice.” – Szabó Emese, regizor
„Trei scandaluri uriașe au rămas întipărite în istoria muzicii: premierele operelor Tannhauser, Carmen și cea a operei Bărbierul din Sevilla. Creația lui Beaumarchais a stat la baza realizării unei opere deja în 1782. Fanii lui Paisiello, autorul acestei opere au fost prezenți la premiera lui Rossini, cu scopul de a huidui spectacolul. Eșecul a fost agravat și de mieunatul unei pisici care a ajuns din greșeală pe scenă, respectiv accidentul lui Don Basilio, care s-a împiedicat și și-a interpretat aria cu nasul sângerând. Chitara care acompania serenada contelui Almaviva nu a fost verificată înainte de spectacol, deci Manuel García – care interpreta acest rol – a fost nevoit să o acordeze pe scenă. A reușit chiar să rupă o coardă, chitara trebuia înlocuită, iar publicul a izbucnit în râs răsunător. În timpul actului doi nimeni nu mai asculta ce se petrece pe scenă. Opera lui Rossini a atins succesul cuvenit la a doua reprezentație, la care autorul nici nu s-a prezentat din cauza decepției.
Cărui fapt se datorează popularitatea continuă a muzicii Bărbierului din Sevilla? Ariile sunt virtuozice, pline de energie, vitalitate, umor muzical și efecte instrumentale extraordinare. Aria calomniei interpretată de Don Basilio ilustrează perfect crescendo-ul rossinian: pornind de la șoaptă ajunge la răcnet – de la sotto voce la sunetele unui tunet –, în timp ce numărul instrumentelor este în continuă creștere. Finalul primului act reprezintă un adevărat haos, ca urmare a diferitelor reacții din partea personajelor. Apariția contelui Almaviva deghizat într-un ofițer beat, iritabilitatea crescândă a doctorului Bartolo completat de intrigile lui Figaro și Don Basilio au ca rezultat o turnură neașteptată a evenimentelor. Sosirea gărzilor deranjează personajele de pe scenă, acestea povestind cele întâmplate într-un canon ritmat. După ce contele deghizat își dezvăluie identitatea, urmărim o piesă muzicală de mare efect: un canon lent, cu acompaniament static, care produce efectul opririi timpului.
Opera lui Rossini se îndepărtează de referirile politice și sociale ale lui Beaumarchais, și prezintă personajele, respectiv situațiile într-un mod amuzant, arătând că în viață te poți descurca numai prin râs.” – Nagy Gergő, dirijor