în rolul victimei

Descrierea spectacolului

ÎN ROLUL VICTIMEI

de Vladimir si Oleg Presniakov

„În rolul victimei“ este un spectacol cu un umor seducator. Delirul comic al lui Vasilescu.

Regizorul Felix Alexa s-a obisnuit sa mearga la sigur, alegându-si actori alaturi de care a mai lucrat, sau texte contemporane bine scrise.

Desi piesa rusilor Oleg si Vladimir Presniakov vorbeste despre problemele vecinilor nostri, nu te poti abtine sa nu râzi pe româneste, atins de comicul absurdului sau de toate subtilitatile de limbaj.

Exista, în Rusia contemporana, un tânar cu o slujba deloc plictisitoare, care îi furnizeaza, în egala masura, atât doza zilnica de adrenalina, cât si pe cea de penibil. 

Valya (Marius Manole) joaca, în fiecare zi, rolul victimelor din reconstituirile pe care le face politia, atunci când încearca sa descopere adevarul. Este ba o fetiscana cu gâtul taiat, ba o înecata, ba un pustan împuscat în cap, dupa o cina nedusa pâna la capat. 

Pentru acuratete, se asaza în pozitiile cele mai ciudate sau se expune tuturor ironiilor atunci când este incapabil sa înteleaga ordine simple. Dar cea mai neconfortabila pozitie este cea pe care o are în interiorul propriei familii. 

Neînteles de parintii sai, Valya este la un pas de transformarea din victima într-un adevarat criminal. Uneori, i se pare ca numai asa se poate elibera de sub observatia unor oameni care nu îsi explica de ce el vrea sa fie altfel, sa traiasca altfel, nu dupa cum i se dicteaza.

Umorul negru face victime

Cinicii frati Presniakov, autorii piesei, se folosesc de candoarea tâmpa a unor agenti de politie pentru a ne oferi, prin ochii lor, spectacolul vietii si al mortii. Reconstituirile politiei se transforma, de multe ori, în „iesiri la bere cu prietenii“. Oamenii legii glumesc pe seama victimelor sau a criminalilor, îsi transforma investigatiile în prânzuri prelungite, lânga inculpatii încatusati, amesteca relaxarea cu munca, se delecteaza cu bauturi racoritoare, în timp ce asculta marturiile celor pe care îi vor baga la racoare.

Pentru ei, moartea este o banalitate amuzanta. Fiecare punere în scena este orchestrata de capitanul Razvan Vasilescu. Actorul ofera unul dintre cele mai delicioase monologuri despre viata si despre moarte pe care le puteti vedea pe scena unui teatru. Aflat într-un res-taurant japonez, la o reconstituire, personajul sau vrea sa prânzeasca si cere un meniu specific. Primeste, lânga felul principal de mâncare, si doua betisoare, pe care le mânuieste cu o stângacie jenanta. 

Nivelul de frustrare creste necontrolat, iar mutenia lui erupe într-o tirada în care vorbeste despre toate lucrurile care îl aduc la paroxism, în fiecare zi. De fapt, ceea ce spune capitanul sintetizeaza tot mesajul piesei, în doar cinci minute. Sunt ultimele lui cuvinte, ultimul manifest, pe care, din fericire, mai apuca sa-l arunce într-o lume despre care spune ca este telenovelistica si superficiala, care deifica fotbalul si terfeleste ideea de dialog. 
„În rolul victimei”, spectacolul Teatrului Metropolis, este, pâna la urma, o comedie care ascunde câteva adevaruri care nu te fac sa râzi.

ADEVARUL
Autor: Dan Boicea