Inimă și alte preparate din carne
Durată: | 2h 30m |
Regia: | Regia Radu Afrim |
Descrierea spectacolului
Sinopsis
Despre dragoste și despre praful colorat care se alege din ea. Despre fluturele-labrador care se zbate în zadar la capătul realității. Despre umorul involuntar și singurătatea voluntară. Despre adevăr, tandrețe și sex. Despre copii, poezie și cafea. Despre corp și despre cum duce el greul. Despre crizele mici izbucnite în plină criză. Despre frumusețe și despre sufletele tot mai uscate, întărite deja pe la margini. Despre plăcere și boală. Despre limbaj și despre cum se scurge culoarea din lucruri. Despre cuplurile de interior. Despre viața care atârnă la câțiva cm în afara noastră. Despre inimă și alte preparate din carne. – Dan Coman
„Timpurile pandemice sînt, la Coman și Afrim, nu o cauză, ci un turnesol, un potențator al crizelor personale, generator de gesturi și soluții contextuale – sînt legături mincinoase cărora pandemia le accelerează disoluția. (…) La Afrim și Coman, pandemia e o criză socială, cu efecte individuale de nebănuit, o criză de cuplu și de familie, în care dorința de a supraviețui, impulsul vital al sexualității și al nevoii de iubire se luptă cu noul, necunoscutul, distanțele, singurătatea, abandonul voluntar sau involuntar. (…)
Și povestea Drosofilei, și rolul pe care-l face Raluca Păun, ca învățătoarea de 37 de ani, singură, aparent cu o doză discutabilă de retard, o doză mult mai limpede de depresie și o profundă ură de sine (dominant corporală), sînt absolut excepționale (intervențiile monocorde ale cuplului de părinți completează un peisaj al ratării societății în fața celor mai vulnerabili). Povestea e una de abuz și despre corporalizarea acestui abuz, iar dezvăluirea ei în pași mici e fascinant controlată de actriță. În rolul soției de medic izolat profesional și mamă de copil pasionat de reluarea la infinit a aceluiași desen, cu o nevoie existențială de a fi ținută în brațe, Romanița Ionescu ține un echilibru delicat între fragilitate, disperare la limita psihozei și sexualitate reprimat-expusă, o exploatare fermecătoare a disponibilităților ei de expresivitate corporală și poetică. Un spectacol despre supraviețuire, rezistență și eșec în epoci excepționale nu avea cum să nu vorbească, mai ales, despre femei.”
(Iulia Popovici – Viața noastră s-a schimbat. Vom supraviețui? / Observator cultural , nr. 1034 / 9 oct. 2020) https://www.observatorcultural.ro/articol/viata-noastra-s-a-schimbat-vom-supravietui/
„Inimă şi alte preparate din carne” de Dan Coman, în regia lui Radu Afrim la Teatrul Naţional „Marin Sorescu” din Craiova este un spectacol precum o poveste de iubire: cu entuziasme candide, cu jocuri scornite de inteligenţa unor copii poznaşi, cu umor cinic, cu autoironie dulce-amară, cu trădări, cu tăceri care îşi strigă neputinţa, cu crize, cu depresii, cu angoase, cu amintiri păstrate în imagini perfecte, cu accidente grave care mutilează suflete involuntar şi o fericire blândă care oblojeşte preparatele din carne. (…) Raluca Păun realizează cea mai complicată conversie de la umorul râsului hohotit pe care îl provoacă în sală cu fiecare replică la tragedia unui suflet de copil schingiuit în violuri repetate, expusă cu aceeaşi seninătate, la fel de tonic, dar cu o sfâşiere interioară care îngheaţă zâmbetele amare sub măştile spectatorilor.
(Alina Epîngeac – Eseu despre iubire, frumos, „Inimă şi alte preparate din carne”/ Amfiteatru / 7 oct. 2020) https://amfiteatru.com/2020/10/07/eseu-despre-iubire-frumos-inima-si-alte-preparate-din-carne/