Nefericiții

Descrierea spectacolului

Producătorul de televiziune, Húber Vilmos nu se lasă atins de convețiile privind relațiile interumane, nici de normele de conduită – fie vorba despre relații amoroase, colegiale, părinte-fiu, între frați sau între prieteni. Îi plac femeii mai mult decât orice altceva, deși de ani de zile își duce o viață comună cu Róza, mama copilului său. După ce femeia se satură de aventurile bărbatului, decide să ofere cazare în chiria lor comună celei mai recente canditată de amantă. Împreună cu apariția mamei lui Vilmos – figură cât se poate de ridicolă, revelarea istoricului familial, tentativele lui Róza de a se rupe din relația lor toxică și pierderea copilului, situația bizară oferită de triunghiului amoros devine tot mai apăsătoare, o adevărată mlaștină  a nefericirii. În urma ororilor trăite împreună și individual, celelalte personajele dispar încetul cu încetul din viața lor, iar cei doi rămân singuri, întro interdependență elementară, întro nefericire ininteligibilă pentru restul lumii.

Inspirată de o știre din presa contemporană, piesa lui Füst Milán a fost scrisă în ajunul primului război mondial și face dovadă de cunoștințele instinctuale, dar aprofundate ale tânărului dramaturg, poet și eseist ungur despre sufletul și comportamentului uman. În vremea ei, piesa Nefericiții [Boldogtalanok] s-a dovedit una revoltătoare, scandalos de sinceră și directă, prima premieră în teatru profesionist urmând să aibă loc abia peste 50 de ani.

„În toamna 1913 a apărut o știre de cinci rânduri în cotidianul Az Est [Seara] cu titlul Două fete și un fecior. (Pe vremea aceea mai citeam ziare)… Din aceste rânduri s-a izvorit strălucirea tinereții mele: Nefericiții. Când le-am citit, mi-am zis: ce material excepțional pentru o dramă. Am început cu o femeie surdă, cu mama lui Vilmos – dar ce să mai povestesc? Piesa trebuie citită să vedeți ce a mai ieșit din aceste cinci rânduri.” (Füst Milán)