Noaptea cea mai lungă

Descrierea spectacolului

TEXT: Alex Găvan

DISTRIBUȚIE : Alex Găvan

REGIE: Chris Simion Mercurian și Alex Găvan

DURATĂ: 1 h

Accesul de face doar pe bază de invitație.

Un spectacol lectură care onorează și sărbătorește Viața.

Vârful Shisha Pangma, 8.027 metri. Prima ascensiune românească. Tibet. Himalaya. 30 aprilie 2013.

Alex Găvan urcase vârful cu câteva ore mai devreme dar vremea s-a schimbat la coborâre. Era blocat în plin viscol, la aproape 8.000m, sub cerul liber. A fost un moment în care i-a trecut prin cap că nu va putea supraviețui nopții la o asemenea altitudine, că nu va mai vedea niciodată următorul răsărit.  În mod miraculos a apărut în dreapta sa Francezul, îmbrăcat într-un costum de puf de culoare roșie și stând picior peste picior. Pentru Alex, această prezență era la fel de reală precum muntele care îl ținea acum prizonier. A știut atunci că trebuie să rămână în viață pentru a avea grijă de Francez. Trebuia să trăiască pentru ca Francezul să trăiască. „Third man factor” sau îngerul său păzitor, nu putem ști, dar cert este că acesta a apărut și a fost acolo atunci când Alex avea cea mai mare nevoie.

“Alex Găvan este un tip optimist și entuziast. De multe ori, acest entuziasm este de-a dreptul similar cu un fel de „sugar rush” pe care-l au copiii mici. Și mai e și molipsitor. Ai și tu gândurile tale sumbre cu care te complaci și hop! Alex, cu temperamentul lui solar și atletic te răstoarnă spre partea luminoasă a ființei. De obicei, acest tip de oameni erau selectati de către societățile tradiționale și transformați în vindecători. Premisa era că vindecarea se produce echilibrind lucrurile invizibile și e nevoie de putere în a manipula favorabil acele elemente psihice inefabile. Această putere se capată prin experiențe limită pe care șamanul le caută periodic. Pe scurt, cam asta face Alex cu munții lui. Îmi aduc aminte cum după o astfel de ispravă (de fapt, după experiența limită pe care o invocă în acest spectacol lectură), mi-a picat fisa că el e probabil printre puținii performeri care sunt și artiști și care realmente fac un gest relevant dincolo de orice comentariu. Artiștii performeri de prin jurul nostru nu riscă mai nimic, gestul lor e mai degrabă făcut pentru alții, este demonstrativ și de cele mai multe ori e un fel de propagandă. Alex o face pentru el, atinge la propriu cele mai înalte culmi, o face eroic (vă invit să vedeți filmările de pe piscuri, sunt tulburătoare) și cu risc maxim, dar mereu asumat într-un mod responsabil. Din această ruletă (aproape) rusească, Alex revine la poalele munților cu putere, calm și înțelepciune, pe care apoi ni le oferă nouă tuturor cu generozitate.” – Dan Popescu, galeria H’art