Nora
Durată: | 1h 30m |
Descrierea spectacolului
Coma este o situaţie de aservire. E neputinţă. E contrariul libertăţii. Omul este dispus să se închidă în minciuni, în realităţi închipuite, în traume vechi şi maltratări repetate. E înclinat să cedeze stării de comă şi să spere în minune, fără să facă ceva. Dar oare până când ne putem ţine pe noi înşine în această captivitate? Până când ne putem decora carcerele cu mistificări? Şi ce se va întâmpla dacă ne trezim din această stare de inconştienţă – dacă ne dăm seama că miracolul pe care îl aşteptam nu e decât o gaură neagră larg deschisă, care se dizolvă în holograme şi ne părăseşte pentru totdeauna?
Nora îşi dă seama că locul captivităţii ei, căsuţa de păpuşi devine din ce în ce mai neîncăpătoare. Că în spatele pereţilor dichisiţi se ascund coşmaruri catatonice, repetitive, pe care trebuie să le învingă dacă vrea să devină om, dacă vrea să fie liberă. Această libertate cere sacrificii.
Trezirea este un proces dureros, un fel de hipnoză cu vârtejuri. O tarantelă. O luptă în care cruzimea ne surprinde fără zorzoane. Agamemnon o sacrifică pe Ifigenia pentru a câştiga războiul – iar Nora îşi sacrifică prezentul pentru a-şi câştiga propriile războaie. În ziua de azi, femeile execută mai mulţi ani de închisoare pentru că îşi revendică drepturile. Nora şi-a executat şi ea pedeapsa, acum îşi poate părăsi căsuţa de păpuşi.