Paris, mon amour

Descrierea spectacolului

PARIS, MON AMOUR

Un Spectacol al TEATRULUI NAȚIONAL DE OPERETĂ ȘI MUSICAL “ION DACIAN”

„Paris, mon amour” este un spectacol inspirat din cele mai cunoscute șansonete franțuzești din toate timpurile. Publicul are ocazia de a experimenta atmosfera fermecătoare a Parisului de la începutul secolului XX, ascultând celebrele cântece ale lui Edith Piaf („Je ne regrette rien”, „La vie en rose”), Jacques Brel („Ne me quitte pas”) sau Joe Dassin („Salut”), interpretate de soliștii Teatrului de Operetă și Musical „Ion Dacian”, sub bagheta dirijorului Lucian Vlădescu – cu participarea Orchestrei, a Corului și a soliștilor de balet ai Teatrului.

„Paris, mon amour” continua seria spectacolelor-colaj ale Teatrului de Operetă și Musical „Ion Dacian” cu o călătorie incitantă care reușește și astăzi, la patru ani de la prima reprezentație, să dezvăluie șarmul mereu surprinzător al boemei pariziene, prin muzica seducătoare a șansonetelor care răsunau pe străzi, în piețe și pretutindeni, în cafenelele aglomerate ale Orașului Luminilor.

Parisul boem al cabaretului și al cafenelelor își dezvăluie tainele, respirând și iubind alături de micii săi vagabonzi, de artiștii săi și de frumoasele curtezane. Producția Teatrului de Operetă îi invită pe spectatori într-un decor de cafenea pariziană, unde, sub lumina felinarelor, au ocazia de a asculta povești captivante despre iubire și muzică. Foșnet de fuste și mătăsuri, plăceri tentante la tot pasul, lumină complice de felinare, locuri și simțuri care se contopesc într-un vârtej, în care ești absorbit pe nesimțite, trezindu-te apoi ca dintr-un vis din care au rămas doar frânturi de povești. Aceasta este senzația pe care o lasă „Paris, mon amour” spectatorilor.

Împreună cu artiștii Teatrului de Operetă și Musical, regizorul Răzvan-Ioan Dincă a creat o lume plină de culoare, cu personaje fascinante – de la hoinari, florărese și flașnetari, până la poeți, pictori, prestidigitatori și nu numai:

„Spectacolul prezintă un Paris normal, cel de toate zilele, un Paris al artiștilor necunoscuți, unul al îndrăgostiților de pretutindeni sau al unei boeme accesibile. Am vrut să aduc pe scenă un Paris cu parfum de epocă, cel pe care îl vedem în fotografiile sepia, un amestec de superfluu cu profund, de grotesc cu apetisant, de fermecător și inaccesibil uneori, un oraș al damelor ușoare, al mahalalei cu ștaif și al amestecului dintre real și turistic… Cât despre personaje, ele sunt construite în funcție de situația pe care muzica, frazarea muzicală și uneori versurile o presupun. Sunt adăugate frânturi de viață și sunt aduși în fața spectatorilor reprezentanți ai unor tagme, ai unor zone și ai unor mentalități.”

(Răzvan Ioan Dincă, regizor)