Profu’ de religie

Descrierea spectacolului

Sinopsis:

Spectacolul „Profu’ de religie” abordează maniera în care adevărul poate fi interpretat și manipulat în diverse feluri astfel încât sensul său devine relativ. Credința într-un adevăr unic se sparge în zeci de bucăți. La ora de religie, profesorul le cere elevilor să spună care este definiția adevărului; de aici pornește o adevărată dispută și controversă. Una dintre eleve, Mara, cu o imaginație peste media clasei, susține că adevărul este relativ și că fiecare om își are adevărul său. După ora de religie, când Mara nu a putut să-și impună punctul de vedere, o convinge pe una dintre colegele sale, Anca, de faptul că profesorul de religie a atins-o într-un mod necuviincios pe genunchi. Este felul în care un copil își ia revanșa asupra autorității, plutind între fantezia personală și realitatea mistificată. Anca nu a văzut ceea ce s-a întâmplat sau ceea ce nu s-a întâmplat, dar se lasă convinsă și chiar manipulată de Mara să redea faptele povestite dirigintelui clasei. Familiile copiilor îngroașă confuzia, iar mass-media, din dorința de a da evenimentului propriu-zis un grad de veridicitate, va produce tulburări și confuzii în plus. Reacția adulților potențează negativ confuzia copiilor într-o lume în care adevărul și minciuna se subminează reciproc. Este războiul tuturor contra tuturor.

Cronici:

„Tandemul Mihailov-Bobi Pricop înregistrează o frumoasă izbândă la Teatrul Naţional din Craiova, unde spectacolul „Profu’ de religie“ a avut premiera. Ideea piesei îi aparţine dramaturgului Mihaela Michailov şi e importantă nu doar ca problemă filosofică (ce e adevărul?), ci mai cu seamă în contextul conflictelor repetate între adevărul propovăduit de educatori (scoală, biserică, familie) şi realitatea vieţii de şcolar. (…) Urmând cursul unui crescendo bine calibrat spectacolul sugerează convingător bruiajul de care are parte adevărul într-o societate nesigură pe principiile propovăduite care fragilizează condiţia umană. O face în afara moralizării, cu un haz bine controlat… de necaz.”

Doina Papp, „Profu de religie“, un spectacol despre dogmă şi adevăr, rev. „Adevărul.ro”, 15 dec.2013 

„Bobi Pricop are și o altă rară calitate regizorală, aceea de a folosi actorul ca mijloc principal în susținerea viziunii regizorale. A lucrat admirabil cu actorii. Fiecăruia îi revin de marcat mai multe tipologii, în condiția transformării în fața publicului cu ajutorul accesoriilor de costum, și o înfăptuiesc fără cusur. (…) Măiestria profesională a acestor actori se dovedește  pe deplin prin modul în care definesc credibil profiluri umane din realitatea noastră. „Profu’ de religie” , o comedie amară, este un spectacol de „teatru adevărat”, despre „adevărul” realității noastre, realizat de o echipă excelentă, conștientă de menirea teatrului în raport cu actualitatea și cu publicul zilelor noastre.”

Ileana Lucaciu, „Țintă reușită cu scop… realitatea noastră!”

„Reluând clișee din viața de zi cu zi, Pricop ne pune față în față cu idei și concepte de care ne lovim tot timpul, și pe care tocmai de aceea nu le mai vedem la adevăratele dimensiuni, în adevăratele culori. Mass-media devine din ce în ce mai mult o unealtă de manipulare a informației, iar emisiunile de știri au din ce în ce mai mult caracteristici de entertainment. Cum ne mai putem găsi un adevăr al nostru atunci când toți ceilalți l-au numit deja într-un fel? Cum ne putem debarasa de etichete, de idei preconcepute, sau de prejudecăți, atunci când întreaga societate le îmbrățișează?”

Lia Boangiu, „Adevărul e în joc”, rev. SpectActor, nr.3 (26) / 2013, pag.10

„Bobi Pricop menţine în permanenţă un ritm frenetic al acţiunii, la început şi prin ştirile prezentate cu haz de Marian Politic, apoi construind un veritabil vârtej al circului mediatic, în jurul „cazului”de corupţie sexuală. Nici vorbă de timpi morţi, spectatorul este ţinut cu sufletul la gură, iar actorii sunt perfect conectaţi şi impecabili în multiplele ipostaze pe care fiecare le are de interpretat. Marian Politic trece de la profesorul calm, inteligent, filosof, la un moderator vorace, Dragoş Măceşanu de la un puşti puber, pasionat de jocuri electronice, la un purtător de cuvânt cu toate clişeele în vocabular şi la un prof de sport invidios, insidios şi insinuant, iar Cătălin Vieru schimbă şi el registrele, din elevul cuminte, timid (…) intră în rolul mamei lui Andrei sau al dirigului care anchetează onest, obiectiv. O prestaţie de înalt nivel are, în toate partiturile, Romaniţa Ionescu. (…) Raluca Păun stârneşte hohote prelungite, ducând la paroxism parodia. (…) Este adevărul în manuale sau în malaxorul de pe micile ecrane, de unde se varsă gârlă, asurzitor, supoziţii, speculaţii, telefoane incendiare?”

Cornel Mihai Ungureanu, „În căutarea frenetică, naţională, a adevărului Marei”, rev. SpectActor, nr.3 (26) / 2013, pag. 5 

PREMII:

Premiul Publicului – Festivalul de Teatru „New plays from Europe” de la Wiesbaden, Germania – 24 iunie 2014.

Bobi Pricop – Premiul pentru Cea mai bună regie – Festivalul de Teatru Scurt Oradea, 2014, ediția a XX-a – Bobi Pricop.

Bobi Pricop – Premiul pentru Cea mai bună regie – Festivalul de Teatru EXCELSIOR TEEN-FEST, 2015

Premiul „Mihai Mihail” pentru Modernitatea spectacolului – Festivalul Național de Comedie de la Galați, oct. 2015

Actrița Romanița Ionescu a fost nominalizată la Premiul UNITER 2014 pentru Cea mai bună actriță în rol secundar, pentru rolurile Mara, mama Marei, Psiholog, Prezentator TV